18 decembrie 2008

In lumea tacerii...

Pe pămîntul mare, un copil e-o floare, e un zeu,
Să trăiască-n pace toţi copiii lumii…
Şi al meu…
În toate pozele mă vedeţi zîmbind…asta pentru că eu nu înţeleg ce se întîmplă cu adevărat în jurul meu, trăesc într-o lume a mea şi sunt fericit alături de părinţii mei.

Mami încearcă să mă înveţe să-mi iubesc surioara, să miros florile, să spun ce doresc, dar eu nu înţeleg de ce aş avea nevoie de toate astea…
Am 7 ani, dar niciodată nu am ieşit singur să mă joc, pentru că eu nu stiu ce este periculos pentru mine, deaceea sunt mereu însoţit de cineva; eu nu vorbesc şi nu mă joc cu copiii de vîrsta mea, pentru că nu le înţeleg jocul…eu sunt autist…









Niciun comentariu: